An aurora is a natural light display in the sky (from the Latin word aurora, "sunrise" or the Roman goddess of dawn), especially in the high latitude (Arctic and Antarctic) regions, caused by the collision of solar wind and magnetospheric charged particles with the high altitude atmosphere (thermosphere). Most auroras occur in a band known as the auroral zone,[1][2] which is typically 3° to 6° wide in latitude and observed at 10° to 20° from the geomagnetic poles at all local times (or longitudes), but often most vividly around the spring and autumn equinoxes. The charged particles and solar wind are directed into the atmosphere by the Earth's magnetosphere. A geomagnetic storm expands the auroral zone to lower latitudes.

Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud.

See the LICENSE file.